Mostra contenuti secondari Nascondi contenuti secondari

Cuvantul rostit de Dumnezeu se implineste, vrei sau nu...

Cuvantul rostit de Dumnezeu se implineste, vrei sau nu...

 

Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini. Luca 1.45

Aici, Cuvantul lui Dumnezeu se adreseaza in mod personal tie si mie. El ne vorbeste la persoana intai. Deci, trebuie sa intelegem faptul ca Dumnezeu inca vorbeste personal, Dumnezeu vorbeste individual. Este un mare har ca Dumnezeu, in atotputernicia Sa, sa hotarasca sa ne vorbeasca personal.

Dumnezeu are doua moduri de a ne vorbi personal: modul general cum ar fi prin natura, prin jertfa de la Golgota, prin alte revelatii generale care ne vorbesc in acelasi timp, atat noua personal, cât şi altora. Insa Dumnezeu în bunatatea Lui, in supremaţia Lui, decide sa ne vorbeasca personal si acel Cuvant divin are efect numai pentru noi (putem face aplicatie si in dreptul altora, il putem lua ca model, ii putem observa efectul, insa el ramane doar pentru acea persoana).

In cele mai multe ocazii, Dumnezeu ne vorbeste personal prin Cuvantul profetic rostit de un prooroc sau un suflet care are dar de proorocie. Bineinteles că  Dumnezeu are şi alte metode de a ne vorbi personal precum vise, vedenii, Cuvantul scris a lui Dumnezeu, Cuvantul rostit prin predica (chiar daca pare general, se întâmplă sa fie şi personal).

Cu toate ca Dumnezeu în bunătatea Sa hotărăşte să ne vorbească, noi oamenii pentru că suntem limitaţi sau pentru că nu avem noţiunea supranaturalului, nu reuşim să descifrăm acest limbaj dumnezeiesc. Uneori nici nu reuşim să credem ceea ce Dumnezeu ne comunică.

O mică remarcă: Cuvântul Lui Dumnezeu vestit omenirii aduce şi transmite intotdeauna SPERANTĂ si BUCURIE. Un mic amanunt, de care nu ar fi rău să ţinem cont: Dumnezeu nu se supără dacă noi îi cerem să ne dea un semn,  îi cerem ceva în plus, dacă noi dorim să ne vorbească mai desluşit (vedem în cazul de faţă pe Maria, care cere lămuriri de la înger, ea nu pune la îndoială Cuvantul Domnului, ci doreşte ceva în plus).

„Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde” ( Ieremia 29.10).

Ce trebuie să invăţăm noi din acest verset:

      Dumnezeu comunică cu noi;

      Dumnezeu ne comunică prin diferite moduri, El nu are un standard;

      Dumnezeu ne comunică lucruri de viitor pentru a ne informa şi a ne proteja;

      Dumnezeu prin mesajul Său ne dă speranţă;

      Noi indiferent de forma, indiferent de ceea ce El ne transmite trebuie să Il CREDEM;

      Indiferent dacă reuşim sau nu să inţelegem mesajul Divin, el trebuie crezut.

Binecuvântarea Sa peste noi este mult mai mare atunci când noi Il credem si Ii cerem lui Dumnezeu să ne lumineze Cuvântul descoperit.

 

Doamne ajută-ne să credem Cuvântul Tău...!

o predica care nu trebuie ratata...

Costica Macoveciuc. Marturisirea Pacatelor; Ce este, de ce trebuie, si cum trebuie?

o marturie curtemuratoare

de ascultat cu urgenta

ANUL ACESTA CERE-I LUI DUMNEZEU UN PLAN

ANUL ACESTA CERE-I LUI DUMNEZEU UN PLAN

Dumnezeu spune: 

„Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi …gânduri de pace ,,, ca să vă dau un viitor și o nădejde…. Mă veți ruga, și vă voi asculta” (v. 11-12)
Anul acesta cere-i lui Dumnezeu un plan. E dureros să joci un rol pentru care nu ești potrivit. E ca și cum ai umbla cu niște pantofi care nu-ți sunt buni. 

Așadar, la ce te pricepi? Ce îți place cel mai mult să faci? Ce realizări te fac să te simți cel mai bine? 

Enumeră cinci momente din viața ta în care ai fost deplin conștient de acest sentiment de împlinire. Asta spune ceva despre scopul tău, nu? 

Dacă banii nu ar fi o problemă, cu ce ti-ai umple ziua? Ce ai face diferit față de ceea ce faci astăzi? Care este pasul pe care îl poți face chiar acum – să dai un telefon, să scrii o scrisoare, să trimiți un email – ca să te apropii mai tare de chemarea ta? 

Ce ai învățat despre scopul tău prin eșecurile avute? Este evident că anumite domenii nu fac parte din chemarea ta? 

Pe cine admiri pentru felul în care si-a folosit darurile? De ce te asemeni cu acele persoane? Ce poți învăța despre ele? 

Cum ai descrie viziunea ta pentru anul acesta? Sau peste cinci ani de acum încolo? Sau peste zece ani? 

Care sunt oamenii din viața ta care înțeleg cu adevărat cine ești tu? l-ai întrebat care cred ei că ar putea fi scopul tău? Ți-au dat vreo indicație despre modul în care cred ei că ar trebui să-ți folosești talentele? Pentru ce dorești să fii ținut minte? 

Acum, când începi Noul An, cere-i lui Dumnezeu planul Său.

O rugăciune din obişnuinţă...

O rugăciune din obişnuinţă...

 

“ Iată că vei fi mut şi nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.” Luca 1.20

 

Dorim să privim cuvântul „credinţă”, în toate formele sale, în Evanghelia după Luca. Vom lua fiecare verset in parte si vom extrage o învăţătură.

 

De multe ori ne rugam din obişnuinţă, cerem lucruri bune, şi chiar după voia lui Dumnezeu, dar nu credem că se pot şi intampla. Nu credem că Dumnezeu ne poate şi asculta.

Dumnezeu, prin Sfânta Scriptură, ne prezintă un pasaj prin care putem să invăţăm că rugaciunea nu este ceva vag, ceva spus în gol, ci rugaciunea este intotdeauna ascultată de Dumnezeu.

Preotul Zaharia împreună cu soţia sa, Elisabeta, cereau prin rugaciune ceva de la Dumnezeu, şi anume un copil. Numele Zaharia are o semnificaţie profundă- „autoritatea cuvântului rostit”, iar cel al soţiei sale, Elizabeta sau Elisheva, inseamna "Dumnezeul meu este un juramant" sau "Dumnezeul meu este abundenta". Acesti  doi oameni erau neprihaniţi şi temători de Dumnezeu. Aceasta familie se ruga pentru un copil, se ruga pentru o cauză nobila.

In cultura poporului evreu a nu avea copii era considerat un blestem. Insă, când Dumnezeu a decis, în supremaţia Sa, să răspundă acestei familii, Zaharia nu mai credea că se poate indeplini. Zaharia nu mai avea puterea să creadă, la fel cum s-a intamplat si cu Avraam si în special cu Sara, cand Dumnezeu le-a promis pe Isaac.

De ce Zaharia nu avea credinţă că Dumnezeu îi va da un copil? Biblia spune că ei „erau înaintaţi în vârstă”, deci dupa gândirea noastră, in mod normal, ei nu aveau posibilitatea de a avea un copil.

De câte ori noi ne panicam, ne blocam, ne oprim, cadem in deznadejde, ne indepărtăm de Dumnezeu, când privim doar la uman-ul din noi, când cerem doar cu ochi de carne, când ne uităm doar la noi şi nu la Dumnezeu. Biblia ne învaţă să cerem lucruri neobişnuite pentru oameni, pentru lumea în care trăim, să cerem lui Dumnezeu lucruri supranaturale. Ne este greu să cerem ceea ce pentru mintea umana este imposibil, lucruri din sfera lui Dumnezeu. Pentru a cere şi a înţelege supranaturalul lui Dumnezeu trebuie să umblam cu Dumnezeu în supranaturalul Lui.

Putem sa ne pierdem usor credinta atunci când Dumnezeu întarzie cu răspunsul Său, când Dumnezeu zăboveşte. Cu cât trece mai mult timp si  Dumnezeu nu rezolva cauza noastră, cu atat este mai uşor sa ne pierdem credinţa.

Trebuie să întelegem şi să ne amintim că Dumnezeu ne spune: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.” 1 Ioan 5:14

Cu această promisiune şi cu dorinţa Tatalui de a ne da rezolvare şi a ne asculta rugaciunile, trebuie să ne rugam necontenit, să credem că Dumnezeu poate face orice, şi oricum, şi oricând. Să îi cerem lui Dumnezeu lucruri supranaturale, lucruri mareţe, lucruri prin care să vestim slava şi puterea Lui.

Fără să uităm că Dumnezeu asculta, că Dumnezeu are puterea de a rezolva, dar Dumnezeu are timpul Său. El vrea să dea rezolvarea la timpul hotarât de El. Dacă vom inţelege că timpul hotarat de El e cel mai bun, atunci ne va fi mai uşor sa credem in promisiunea Sa, ca El ne asculta si ne rezolva problema noastra.

 

 

 

Să ştii că Dumnezeu zideşte şi când dărâmă

Să ştii că Dumnezeu zideşte şi când dărâmă

 

Te mâhneşti pentru soţul mort. Îţi faci griji pentru copii. Plângi zi şi noapte, în sufletul tău e tulburare şi întuneric, înaintea ochilor – ceaţă şi necunoscut. Îmbărbătează-te! Nu te teme! Spune-ţi: Bărbatul meu era în primul rând al lui Dumnezeu, şi apoi al meu; şi copiii mei sunt în primul rând ai lui Dumnezeu, şi apoi ai mei.

Dacă grădinarul iscusit smulge o floare, să ştii că aşa trebuia să facă. El ştie pricinile pentru care a făcut asta. Iar una dintre pricini este şi aceea ca florile din jur să propăşească mai bine.

Gândurile tale se vor înălţa de la pământesc la ceresc. Sufletul ţi se va lipi mai tare de Dumnezeu. Duhul îţi va triumfa asupra trupului. Moartea nu-ţi va mai fi înfricoşătoare. Deşertăciunea dinainte ţi se va părea vrednică de râs. Felul în care vedeai această lume – ca pe patria adevăratei şi trainicei fericiri – se va schimba. Aşadar, câştig duhovnicesc din mai multe părţi. Să ştii că Dumnezeu zideşte şi când dărâmă.

Pentru copii să nu-ţi faci griji. Fă doar ce stă în puterea ta. În ce întrece puterea ta, încredinţează-i Făcătorului lor şi al tău. Scris este: aruncă spre Domnul grijile tale, şi vei simţi că este uşoară crucea ta. Au fost şi sunt multe cruci grele asupra mamelor rămase văduve, îţi voi descrie una deosebit de grea.

La începutul Războiului mondial, nemţii l-au omorât pe un cunoscut al meu înaintea casei sale de lângă Drina, la casă au pus foc, iar pe nevastă au alungat-o de acolo, împreună cu cei şase copii mici. Au trecut de atunci doisprezece ani. Într-o zi, pe neaşteptate, mi se arată în Skoplje un tânăr funcţionar de la căile ferate şi mi se prezintă drept fiul acelui prieten al meu care pierise. M-am bucurat mult şi l-am întrebat cu frică dacă a mai rămas cineva în viaţă dintre ei şapte – la care el mi-a răspuns vesel: suntem vii şi sănătoşi, slavă lui Dumnezeu! Doi suntem slujbaşi de stat, doi în comerţ, sora mai mare măritată, iar cea mai mică împreună cu mama în B.

Atunci a început să îmi facă o descriere vie a chinurilor şi grozăviilor îndurate. Mersul pe jos, de-a dreptul pribegie prin toată ţara, de la Drina la Bitolia. Şi foamete, boală, frig, închisoare, nopţi petrecute în gări, prin birturi, pe lângă drumuri. Pe lângă asta, frica, necunoscutul, străinătatea, în cele din urmă însă, biruinţa şi slava. A fost păstrat chipul, şi înţelegerea, şi viaţa, şi credinţa. Ce să ţi-o mai lungesc? Eu cred că luptele şi biruinţele acelei mame cu şase orfani sunt mai slăvite şi mai frumoase ca ale lui Napoleon.

Şi ţie îţi va ajuta Dumnezeu. Nu Îl uita, şi nu te va lăsa. Şi vei birui, şi vei avea parte de biruinţă dulce în veacul veacului. Pace ţie şi binecuvântare Dumnezeiască!

 

 

Articol preluat de pe internet

Dacă bârfeşti, chiar daca nu mănânci nimic, tot în iad te duci

       Cel mai greu mi se pare postul limbii. Limba este o gură de iad. Atâta mai vorbim, atâta mai clevetim, atâta mai povestim, atâta mai mărim minciunile de prin sat pe care le mai auzim, încât ne întrebăm dacă mai aude Dumnezeu sau nu rugăciunea noastră. Ce-ar fi dacă ne-am uita la noi şi în inima noastră, ne-am uita la copilaşii noştri cum îi creştem, ca să dăm socoteală pentru fiecare?

cerere de ajutor

Pot fi „creștinii radicali” învinuiți de „fanatism religios”?

Pot fi „creștinii radicali” învinuiți de „fanatism religios”?  

 

Dacă familia Botnariu din Norvegia, despre care s-a vorbit atât de mult în ultimul timp, care încerca să-și educe copii într-un mod creștinesc, a fost acuzată de „creștinism radical”, urmașul lui Luther de la Cotroceni, în care românii și-au pus toate speranțele a „reușit” să bulverseze, întreaga clasă evanghelică din România și nu numai, atunci când acesta  a acuzat creștinii  de „fanatism religios”

Afirmația de mai sus, cu care am fost catalogați noi evanghelicii de către președintele României, ne obligă  măcar pentru un moment sa fim dacă se poate spune așa, mai puțin mistici și mai mult cerebrali și prin urmare să răspundem la câteva întrebări, care ar putea sa clarifice  argumentul pus în discuție:

 -a fost Luther, înainte-mergătorul în materie de credință a domnului Iohannis și reformatorul sec. XV un fanatic religios, de s-a opus falsului creștinism denaturat din vremea sa? apostolii Domnului sau creștinii primitivi, cei care au trasat creștinismul și l-au demarcat de celelalte religii ale vremii, pot fi catalogați drept fanatici, dar Domnul Isus? care nu s-a încadrat nicidecum  în tiparele vremii, a fost un fanatic? poate fi catalogat creștinul sec. XXI care-și inspiră atât credința cât și practica din Scripturi drept fanatic?

Conform dex-ului limbii române, a fi radical înseamnă a fi: complet, în totalitate, sau în întregime, cât despre „fanatism religios”, același dex zice că acest cuvânt semnifică: atașament excesiv, pătimaș pentru o convingere, o persoană etc., dublat de o totală intoleranță față de convingerile altora.

Din câte  ne rezultă din scrierile reformatorilor, dacă aceștia nu ar fi fost „radicali” probabil că creștinismul odată cu scurgerea istoriei ar fi devenit doar o religie lipsită de sevă și de interes, total diversă de ceea ce învață manualul acestei religii, care este Sfânta Scriptură, cu care toți creștinii sunt de acord.

Cele 95 de teze afișate de Luther pe ușa bisericii Castelului din Wittemberg pe data de 31 Octombrie 1517, de ziua tuturor sfinților, dovedesc că acesta î-și  dorea sa fie un „creștin radical” sau „total”, mai aproape de învățătura Scripturii de care creștinismul vremii se îndepărtaseră înfricoșător de mult.

În ceea ce-i privește pe apostolii Domnului, tot la fel ca și Maestrul lor, Domnul Isus, aceștia au fost cu adevărat „radicali”, de fapt, atât apostolii, cât și Domnul Isus, condamnă în întregime atât jumătățile de măsură cât și acea starea de confort spiritual în care se bălăcește creștinismul „căldicel” din vremea noastră:

 „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!” Ap. 3:15

În concluzie, ca și aplicație pentru creștinii practicanți, sau creștinii autenticii ai sec. XXI, se poate afirma următoarele: „pocăiții” (așa cum mai sunt porecliți uneori creștinii ce vor să semene cu Isus) ar trebui să fie radicali! sau în întregime creștini! Aceștia sunt călăuziți de alte reguli față de cele propuse de sistemele seculare, au alte sisteme de valori.

În ce privește cel de-al doilea aspect din prologul acestui articol,  în care creștinii care se inspiră din Scripturi sunt acuzați de  „fanatism religios”, cred că dacă „fanatism” înseamnă intolerantă față de semeni, trebuie să ne delimitam total de acest termen, aici ar trebui sa nu ne regăsim,  pentru că așa precum Domnul lor, creștinii, în timp ce urăsc păcatul, î-l iubesc pe păcătos, chiar dacă acesta nu împărtășește aceleași simțământ religios ca și noi.

Dar dacă fanatic înseamnă atașament excesiv față de o învățătură, iar dacă această învățătură este cea lăsată de Domnul Isus în Sfânta Scriptură, atunci da, ne pot spune și așa!

De fapt si despre Mântuitorul Isus unii au spus „... aceasta este prea de tot...” Ioan 6: 60

Mă întreb și te întreb și pe tine, sunt eu, ești tu un creștin autentic?

Doamne ajutăne așa să fim!

 

 de Pastor Radu Hlibocianu

SORĂ, IERTATĂ SĂ FIU, DAR NU AI VOIE SĂ TE ÎMBRACI CUM VREI!

iulie 30, 2016

Îmi e greu să spun următoarele lucruri, dar nu sunt de la mine din cap, ci vin din Biblie. Sau cel puțin din Biblia mea.

 

Uitați:

Şi iată că i-a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată. Proverbe 7-10

Vreau, de asemenea, ca femeile* să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe,ci* cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase. 1 Timotei 2:9-10

În care verset te regăsești?

Te regăsești în primul?

Cum? Eu mă îmbrac ca o curvă? Cum îți permiți să mă compari cu o femeie ușoară?

Well, nu o fac eu. Biblia o face. Eu m-am regăsit de multe ori în acel verset. Fetelor, nu vă supărați pe mine, dar de multe ori sau din ce în ce mai mult suntem asemeni fetelor din lume. Parcă ne-am făcut un club de femei ușoare, dar totuși din biserică. Jonglarea asta a noastră e mai rea decât ceea ce e în lume. Sper să mă înșel.

Nu vrea să vorbesc despre fustă până în pământ și batic. Nu azi. Nu fac pe fariseul și nici nu cred azi în ideea ”Doar interiorul contează.” E cald, e vară. Cum ne îmbrăcăm? Păi o pereche de pantaloni de o palmă și un tricou frumos decoltat sau ceva cu umerii goi. Pare cunoscut?

Recent am văzut o tânără cu pantaloni de o palmă stând lângă un băiat. Cred că mi-a crescut tensiunea. Avea niște super picioare, nu zic că nu. Cred că asta e și părerea băiatului care a stat lângă ea.

Draga mea, teoretic vorbind, oricare dintre băieții lângă care stai poate să fie soțul meu. Nu ai nici măcar un drept să te îmbraci în felul în care o faci și să te fâțâi prin fața lui. Nici măcar unul. E soțul meu. E soțul altcuiva. Ție ți-ar plăcea ca după ce ești căsătorită să vină una și să stea lângă soțul tău mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată? Și pe deasupra să fie și din biserică?

Să fim sincere? Chiar îți e cald?

Nu, nu căldura e problema. Căldura e un motiv pentru care renunțăm la materialul pe care îl purtăm în timpul iernii. Acum avem dezlegare. Da de unde.

Decolteul tău o fi frumos, dar păstrează-l pentru soțul tău. Picioarele tale poate arată super bronzate, dar păstrează-le pentru soțul tău în privat. Poate e doar în cap la mine. Știu că nu mai sunt mult băieți care recunosc că le este greu să se împotrivească ispitei de acest fel și că noi nu le prea suntem de ajutor, dar până găsesc un băiat care să vorbească deschis despre acest subiect, vă rog să nu dați cu prea multe pietre. E o modă tare urâtă- fustele din material care se mulează pe corp. Fetelor, sincer, aceste fuste nu spun altceva decât ”Hey! Ai văzut cât de sexy sunt?”. Renunțați la ele. Poate vă permite tata sau soțul, dar asta nu înseamnă că sunt biblice. Mai sunt fustele lărguțe, dar scurte. Degeaba îți acoperă genunchiul când stai jos, dacă în momentul în care pășești mai mai că se văd toate. Hai să ne alegem hainele cu înțelepciune.

Încă ceva. Nunțile nu sunt motive de destrăbălare. Nu purtăm acolo ce zicem că nu avem voie să purtăm în biserică. Nu spun mai multe aici.

Azi am renunțat la a-mi lua două tricouri pentru întâlnirea de tineret. Nu că erau decoltate, dar îmi veneau prea mulat. Avem noi niște tricouri sau bluze prin care linia de la sutien se vede perfect. Să vă povestesc ceva.

Eram în generală. Nu mă îmbrăcam provocator. Nici nu mă prea gândeam la băieți- erau alte vremuri. Stăteam frumos în bancă și mă gândeam la ceva. Un coleg vine și îmi trage bluza la umăr în sus. Mă uit la el cu privirea ”Cum ai îndrăznit să mă atingi?” și cu ton blând îmi zice: ”Se vedea breteaua.” Am lăsat capul jos.

Nu pot să spun ce e în capul băieților și cum e lupta pe care o duc. Dar stau și mă întreb de ce trebuie să facem să le fie mai greu? De ce trebuie să arătăm ca niște ușuratice, când noi am fost chemate să fim feminine? Feminitatea nu stă în cât de scumpe sunt hainele, ci cât de mult este respectat Dumnezeu prin ele.

Credem că nu o să ne căsătorim dacă nu ne scoatem corpul la vânzare?  Dacă un băiat te ia după cât de bine stă o bluză pe tine, te va lăsa pentru cât de super stă o bluză pe alta.

Că tot e vară mergem și la mare sau la ștrand. Nu doar că mergem,dar ne punem niște minunate poze pe Facebook în costum de baie. În capul meu dresul nu e diferit de lenjeria intimă. Sau cel puțin ceea ce se poartă cel mai des pe la noi. Nu vă puneți astfel de poze. Nu vreau să spun, mi-ar plăcea dacă un băiat ar vorbi despre acest subiect, dar doar menționez. De ce să fiți subiectul unor fantezii-nu știu cum să le numesc? De ce?

Mai vreau să zic și de tocuri.

În adolescență purtam tocuri. Da din alea mari. Sunt și mai mică de statură și am crezut că așa voi mai crește. De fapt nu acesta e motivul principal.Nu îmi e ușor să spun asta, dar am realizat abia acum privind în urmă și meditând la aceste lucruri. Tocurile te fac să arați mai senzual. Să nu ziceți că nu. Așa e. Ele atrag atenția. Nu vreau să spun mai multe lucruri, deoarece poate citește ceva băiat și unele lucruri trebuie vorbite doar între fete. Voi povesti mai multe pe acest grup. Te invit să te alături: Comoara feminității biblice. 

Te provoc să îți faci curat în garderobă. Aruncă ceea ce atrage atenția asupra corpului tău. Dacă nu ai pe cineva care să îți spună, trimite-mi mie o poză și îți spun cu cea mai mare dragoste. Corpul nostru e templul Duhului Sfânt. Prin el arătăm respect celor din jur. Trebuie să fim de ajutor celor din noi, nu să îi facem să păcătuiască.

Nu am vrut să dau în nimeni. Pur și simplu cred că nu avem voie să ne îmbrăcăm oricum, deoarece nu am fost răscumpărați oricum. Da, Domnul se uită la inimă, dar băiatul din fața ta îți vede trupul, modul în care îl îmbraci. Se vede Dumnezeu prin ținuta ta?

Cu cât stăteam lângă Dumnezeu mai mult, cu atât eram mai atentă la modul în care mă îmbrăcam și mă purtam în fața băieților. De aceea merg pe ideea, spune-mi cum îți este garderoba ca să îți spun cum îți este relația cu Domnul. Da, mai sunt persoane care se îmbracă foarte pios, dar relația le este la pământ, dar de cele mai multe ori felul în care te îmbraci este dictat de interior.

Îmbracă-te în așa fel încât Dumnezeu să fie onorat, băieții de lângă tine protejați și soțul tău binecuvântat! 

 

 https://boradoroteea.wordpress.com/2016/07/30/sora-iertata-sa-fiu-dar-nu-ai-voie-sa-te-imbraci-cum-vrei/

Ce spine Biblia despre vise!!!

31 DE MOTIVE CARE DUC LA ESEC

“Nu va vorbiti de rau unii pe altii”

“Nu va vorbiti de rau unii pe altii”

 

Cunosc un american care a vizitat toata Europa intr-o vara si de cind s-a intors, nu vorbeste decit despre o fereastra dintr-un hotel londonez. Desi fusese un hotel de lux, fereastra era intepenita si asta i s-a parut lui, a fi un lucru scandalos. Despre alte frumuseti vazute pe parcurs nu vorbea aproape de loc. Nimic din Paris, Roma sau Londra nu-l miscase. Ramasese din toata excursia doar cu amintirea enervanta a unei ferestre care se incapatinase sa nu se deschida. Ma gindesc ca a cheltuit atitia bani pentru un geam intepenit! Ce pacat!

Multi oameni se aseamana cu eroul nostru si nu pot vedea in jur decit greselile sau defectele altora. Toata ziua sint intr-o cautare obsesiva dupa erorile altora. Acesti oameni pierd din vedere farmecul si fascinatia frumosului din lume. Ei biziie toata ziua si mormaie suparator.

Cineva spunea ca exista doua feluri de comportamente. Ele se pot asemana cu urmatoarea ilustratie. Daca dai drumul unei albine intr-o gradina, ea va cauta de indata florile si se va apuca grabita sa le culeaga polenul si sa le absoarba parfumul. Daca in aceeasi gradina, dai drumul unei muste, ea va ignora orbeste frumusetea si aroma florilor si va pleca intr-o cautare febrila dupa vreo mortaciune sau dupa vreo gramada de gunoi. Comportamentul este diferit pentru ca natura lor este diferita.

Cum trebuie sa se comporte crestinii? Vorbirea de rau este destructiva si poate sfisia partasia frateasca. Nu este de mirare ca Biblia o interzice: “Nu va vorbiti de rau unii pe altii, fratilor! Cine vorbeste de rau pe un frate, sau judeca pe fratele sau, vorbeste de rau Legea sau judeca Legea. Si daca judeci Legea, nu esti implinitor al Legii, ci judecator” (Iacov 4:11). Mesajul este clar si limpede: cine se grabeste sa critice, nu pazeste Legea, ci se aseaza obraznic in scaunul Legiuitorului. El vrea sa rivalizeze cu Dumnezeu si sa-I ia locul.

(De ce trateaza Noul Testament acesta problema? Raspunsul este simplu: pentru ca si crestinii mai traiesc inca in trup si sint supusi acelorasi tentatii si inclinatii firesti care-i caracterizeaza pe oamenii din lume. Este suficient sa facem o proba simpla. Fratele Richard Wurmbrand imi atragea atentia asupra inclinatiei spre rau din fiecare din noi. Dinsul zicea ca ziarele pline cu vesti bune nu s-ar vinde nicaieri in lume si companiile de publicistica ar da faliment. Ziarele sint pline de vesti rele pentru ca “asta se vinde”, asta are cautare pe piata. Ca sa-mi dea un exemplu si mai bun, fratele m-a rugat sa citesc textul din 2 Timotei 4:14: “Alexandru, caldararul, mi-a facut mult rau”. Fratele m-a intrebat: “Nu-i asa ca ai vrea ca Pavel sa fi dat amanunte? De sute de ani exista oameni care nu fac decit aceasta: se intreaba “ce rau i-o fi facut Alexandru, caldararul, lui Pavel”? Este in natura noastra dorinta de a ne interesa de ceea ce este rau”. A trebuit sa recunosc ca testul reusise. Niciodata nu vazusem textul acela asa, dar de atunci m-am framintat de multe ori sa aflu: chiar … ce-i facuse Alexandru …?

Altadata m-am dus la nenea Richard sa-i cer parerea despre o carte in care un “oarecare” cauta sa-l distruga pe “cineva” din miscarea crestina romaneasca. I-am cerut parerea dinsului despre carte. Mi-a spus-o repede:

“Este o carte proasta, scrisa de un om prost. Nu asa se distruge un om. Sa-ti spun eu cum se face. Mai intii cartea este scrisa intr-o engleza proasta si nici un american nu are rabdare sa citeasca o engleza care-l indispune. Apoi, cartea nu scrie decit lucruri rele despre cel pe care vrea sa-l distruga. Orice om care traieste in lume nu poate fi numai rau. Omul este un amestec de bun si rau laolalta. La unii e mai mult bun, la altii mai mult rau. Cine citeste aceasta carte isi va da imediat seama ca autorul este pornit impotriva acelei persoane si ca nu mai judeca cum trebuie. Pe un om care nu mai judeca cum trebuie, nu are rost sa-l asculti, asa ca arunci cartea la gunoi. ”

“Daca vrei sa distrugi pe cineva, trebuie sa scrii mai intii despre partile lui bune. Despre oricine poti scrie si lucruri bune. Hitler n-a fumat, Lenin i-a fost credincios sotiei lui, iar Stalin si-a iubit copiii. Nu-i greu sa spui si ceva bun despre un om rau. Daca vrei sa-ti cistigi credit in ochii cititorilor trebuie mai intii sa le dovedesti ca esti echilibrat si ca nu scrii cu patima.”

“Cartea asta pe care mi-ai adus-o este o carte fara valoare. N-o s-o citeasca nimeni. S-au cheltuit bani de pomana.

Eu am scris o carte despre Marx. Am aratat ca parerile lui au fost influentate de faptul ca a cazut sub influenta “satanistilor”.Cred ca Marx s-a bucurat de acolo unde este ca am scris-o. Cu siguranta ca el nu vrea acuma ca si altii sa ajunga unde este el. N-am scris cartea ca sa-l distrug pe Karl Marx, ci ca sa-i ajut pe altii sa nu calce pe urmele greselilor lui.”)

Diferenta dintre vorbirea de rau si vorbirea despre cineva care a facut rau este simpla. Ea este … parerea de rau. Acolo unde nu exista parere de rau si duh de rugaciune mijlocitoare, avem de a face cu vorbirea de rau.

A vorbi de rau inseamna a raspindi zvonuri sau chiar aspecte negative reale din placerea pacatoasa de a batjocori pe cineva. Vorbirea de rau este un atac la prestigiul, reputatia si caracterul cuiva. Biblia o interzice cu desavirsire.

“Cine ascunde ura, are buze mincinoase, si cine raspindeste birfelile este un nebun” (Prov. 10:18). Credinciosii adevarati nu se bucura de caderea fratilor lor. Suntem madulare unii altora in acelasi trup al lui Christos. Cind ne vorbim de rau unii pe altii este ca si cum ne-am sfisia putin cite putin un brat sau o ureche. Domnul Isus Si-a dat viata pentru oile Sale. Cine sintem noi sa le vorbim de rau si sa ne bucuram cind vine lupul sa le rapeasca?

Biblia ne vorbeste despre teribila suferinta provocata de vorbirea de rau. Iosif a fost bagat in inchisoare de invinuirea nedreapta a sotiei lui Potifar. Nabot a fost ucis de calomnia Izabelei. Ieremia a fost batjocorit de popor. Chiar si Domnul Isus a gustat din amarul celui ce este invinuit pe nedrept si batjocorit. Despre El s-a spus ba ca este beat, ba ca este stapinit de un duh rau, ba ca este nebun, ba ca rascoala poporul, ba ca vorbirea lui este plina de blasfemii la adresa lui Dumnezeu.

Pira si vorbirea de rau este caracteristica diavolului. De fapt asa se si traduce numele lui. “Diaboloi” inseamna “cel ce piraste”, “cel ce aduce invinuire de ocara”. Vorbirea de rau este modul lui de manifestare. Biblia ni-l arata vorbindu-l de rau pe Dumnezeu in fata primilor oameni: “Hotarit ca nu veti muri. Dar Dumnezeu stie ca, in ziua cind veti minca din el …” (Gen. 3:4-5). In cartea lui Iov il gasim pe Diavol pirindu-l pe vrednicul patriarh inaintea tronului ceresc, in auzul tuturor fiilor lui Dumnezeu (Iov 1:6; 2:1-6). Cartea proorocului Zaharia ni-l prezinta pe diavol pirindu-l pe Iosua inaintea Domnului (Zaharia 3:1-5). Cartea Apocalipsei ne spune ca nici noi nu scapam mai usor; diavolul ne piraste pe fiecare dintre noi: “Acum a venit mintuirea …pentru ca pirisul fratilor nostri, care zi si noapte ii pira inaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos” (Apoc. 12:10). Diavolul te acuza pe tine si pe mine ori de cite ori are ocazia. Ar trebui sa ne dam seama ca ori de cite ori vorbimde rau, facem lucrarea diavolului. Nu-i de mirare ca Biblia spune: “Nu va vorbiti de rau unii pe altii”.

(Odata, fratele Simion Cure a fost chemat sa prezideze tinerea unei adunari generale intr-o Biserica renumita pentru certurile ei de partide si pentru luptele dintre frati. Nimeni nu mai dorea sa se duca la ei. L-au trimis intr-un tirziu pe “tata Cure” ca sa faca ordine. Dinsul a inceput-o “tare”: “Fratilor, vreau sa va intreb mai intii ceva. Vreau sa stabilim mai intii un lucru. Vreau sa va pun o intrebare: “Cine vrea sa fie in urmatoarea ora in slujba Satanei? Cine vrea sa distruga lucrarea lui Christos? Va rog sa fiti sinceri, sa va ginditi bine si sa ridicati mina sus ca sa stim cu cine avem de a face”. S-a facut o liniste mare si … dureroasa. Atunci “fratele Cure a continuat: “Dumnezeu vrea sa ne mintuiasca pe toti. El nu vrea sa se piarda vreunul. Cine-i de partea lui Dumnezeu sa vorbeasca cu dragoste si spre zidirea Bisericii. Cine-i cu Diavolul sa se certe si sa se minie. Dumnezeu vrea sa iertam, ca sa poata si El sa ne ierte. Cine nu vrea sa ierte, sa treaca de partea Diavolului. Dumnezeu vrea sa avem o buna marturie inaintea lumii din sat ca sa-i poata atrage la mintuire. Diavolul vrea sa ne facem de risul lumii si sa-i tina pe oameni departe de Evanghelie. Cine-i pentru Diavolul sa faca scandal”.

A fost, se spune, cea mai linistita adunare generala din istoria acelei Biserici. Unde esti acum, frate Cure? In cite Biserici am avea iarasi nevoie de dumneata!)

Iata citeva pasaje care ne avertizeaza impotriva vorbirii de rau. “Sa nu raspindesti zvonuri neadevarate. Sa nu te unesti cu cel rau, ca sa faci o marturisire mincinoasa pentru el” (Exod 23:1). Nu-ti face prieteni dintre aceia care au limba prea lunga si prea iscoditoare.

Femeile sint vizate in mod special: ” Spune ca femeile in virsta trebuie sa aiba o purtare cuviincioasa, sa nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; sa invete pe altii ce este bine” (Tit 2:3).

“Adu-le aminte”, mai scrie Tit, “sa nu vorbeasca de rau pe nimeni” (Tit 3:1-2).

“Orice amaraciune, orice iutime, orice minie, orice strigare, orice clevetire si orice fel de rautate sa piara din mijlocul vostru. Dimpotriva, fiti buni unii cu altii, milosi si iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Christos” (Efes. 4:31-32). Vorbirea trebuie folosita spre bine, nu spre distrugere.

” Avind un cuget curat; pentru ca cei ce birfesc purtarea voastra buna in Christos, sa ramina de rusine tocmai in lucrurile in cari va vorbesc de rau”(1 Petru 3:16).

In pasajele citate mai sus exista citeva principii elementare.

Mai intii, Biblia ne interzice sa vorbim de rau pe cineva, ca sa nu-l distrugem.

In al doilea rind, trebuie sa lepadam vorbirea de rau ca sa ne facem bine noua insine. Cei ce practica vorbirea de rau se otravesc pe ei insisi. Nimeni nu poate sa arunce cu noroi in altii fara sa se murdareasca el insusi cu noroi pe miini. Un medic celebru a spus ca “Cinci minute de minie produc un consum de energie egal cu opt ore de lucru”. Cine practica vorbirea de rau se raneste pe sine si da dovada de o lipsa de maturitate spirituala, de lipsa de caracter si de lipsa unei intelegeri profunde a realitatii.

De ce sint asa cei care vorbesc de rau? Pentru ca ei se blocheaza in ei insisi, alegind sa se concentreze doar asupra aspectelor negative. S-ar putea ca ei sa aibe dreptate si observatiile lor sa fie corecte, dar atitudinea lor este gresita si nu foloseste nimanui. Este ca si diferenta dintre un termometru si un termostat. Termometrul “citeste” corect realitatea. Termostatul citeste si el realitatea, dar nu se opreste aici, ci porneste imediat aerul conditionat sau statia de termoficare pentru a aduce incinta la temperatura optima cresterii. Ce s-ar face o crescatorie de pui sau o sera de flori, daca termostatul ar functiona doar ca termometrul? Viata ar fi condamnata la moarte.

(De ce practica unii vorbirea de rau? La unii este o distractie a firii, iar la altii este o manifestare a complexului de inferioritate sau de vinovatie. Nicolae Iorga spunea: “Injosim intotdeauna maretia care insulta”. Prin vorbirea de rau, unii incearca sa-i coboare pe toti la nivelul lor de pitici spirituali.

Exista cazuri in care vorbitorul de rau face galagie doar pentru a incerca sa-si acopere doar propria lui vinovatie. Este ca si cu hotul, care, odata prins asupra faptului, a luat-o la fuga pe strada, strigind: “Prindeti hotul!” Toata lumea a fost inselata, crezind ca si el si vinzatorul fug de fapt dupa un altul.)

Consecintele vorbirii de rau

Ea satisface rautatea firii pamintesti: “Cuvintele birfitorului sint ca prajiturile: aluneca pina in fundul maruntaielor” (Prov. 18:8).

Ea desparte prieteni: “Omul neastimparat stirneste certuri, si piritorul dezbina pe cei mai buni prieteni” (Prov. 16:28). Vai, cite prietenii au fost ruinate de “soapte” si “destainuiri” insinuante!

Ea raneste: “Cine vorbeste in chip usuratic, raneste ca strapungerea unei sabii” (Prov. 12:18).

Ea duce la cearta: “Cind nu mai sint lemne, focul se stinge; si cind nu mai este nici un clevetitor, cearta se potoleste” (Prov. 26:20).

Ea poate ucide: “Moartea si viata sint in puterea limbii” (Prov. 18:21). Poti ucide cu sabia si poti ucide cu limba. Vorbirea de rau mai este numita si asasinarea caracterului cuiva.

Majoritatea oamenilor “civilizati” nu se razbuna dindu-se cu capul de pereti sau scrisnind din dinti. Nimeni din Biserica nu strecoara otrava in mincarea dusmanului sau si nu scoate pistolul. N-ar fi biblic! Si nici legal! Cea mai raspindita metoda de razbunare este calomnia si vorbirea de rau. Cind ne razbunam insa astfel pe altii nu scapam nici noi neafectati. Nervii supraexcitati produc o excretie excesiva a glandelor hipofiza, suprarenala si tiroida. Acest surplus de secretii cauzeaza la rindul lui afectiuni ale organelor si stari de boala. Dusmania este intr-devar … o boala grea!

Leacul vorbirii de rau

Linga fiecare interdictie din Biblie este si o recomandare. Dumnezeu nu se opreste niciodata la suprimarea raului, ci merge mai departe spre cresterea binelui. Celui care se intreaba: “Ce sa fac ca sa nu mai vorbesc de rau?” trebuie sa i se raspunda: “Incepe de astazi sa vorbesti de bine!”

“Nici un cuvint stricat sa nu va iasa din gura; ci unul bun, pentru zidire, dupa cum e nevoie, ca sa dea har celor ce-l aud” (Efes. 4:29).

Observati ce se spune despre aspectul pozitiv al vorbirii in cartile Psalmilor si Proverbelor:

“Cine aduce multamiri, ca jertfa, acela Ma proslaveste, si celui ce vegheaza asupra caii lui, aceluia ii voi arata mintuirea lui Dumnezeu ” (Psalm 50:23).

“Gura celui neprihanit este un izvor de viata, dar gura celor rai ascunde silnicie.”

“Pe buzele omului priceput se afla intelepciunea, dar nuiaua este pentru spatele celui fara minte” (Prov. 10:11,13).

“Un raspuns blind potoleste minia, dar o vorba aspra atita minia. Limba inteleptilor da stiinta placuta, dar gura nesocotitilor improasca nebunie. Ochii Domnului sint in orice loc, ei vad pe cei rai si pe cei buni.

“Limba dulce este un pom de viata, dar limba stricata zdrobeste sufletul.”

“Omul are bucurie sa dea un raspuns cu gura lui, si ce buna este o vorba spusa la vreme potrivita!” (Prov. 15:1-4,23).

“Un cuvint spus la vremea potrivita, este ca niste mere de aur intr-un cosulet de argint” (Prov. 25:11).

Din toate aceste texte putem distila citeva principii. Vorbeste ceva vrednic sau taci din gura.

(Fratele Richard Wurmbrand ne-a spus ca in limba ebraica, acelasi termen, “davar”, se foloseste si pentru “cuvint” si pentru “margaritar”. Daca n-ai de dat un margaritar ori de cite ori deschizi gura, este mai bine sa pastrezi tacere.

Daca nu poti vorbi cu cineva fata in fata, nu vorbi despre el pe la spate. Nu amplifica raul, infectindu-i si pe altii.

Cauta aspectul pozitiv in fiecare conversatie. “Vorbirea voastra sa fie totdeauna cu har, dreasa cu sare, ca sa stiti cum trebuie sa raspundeti fiecaruia” (Col. 4:6). Vorbirea noastra trebuie sa raspindeasca si sa intretina viata. Cauta sa incepi sa-i vezi pe ceilalti, nu cum sint, ci cum pot sa devina si trateaza-i dupa aceasta masura. Vorbele noastre au o extraordinara putere de modelare. Una dintre cele mai eficace maxime despre viata de familie spune: “Daca vrei sa fi tratat ca un rege, incepe sa-ti tratezi sotia ca pe o regina”. Nimic mai adevarat decit aceasta!

S-ar prea putea ca citirea acestor rinduri sa te deprime. S-ar putea sa-ti spui: “Ce sa fac? Eu nu pot sa ma schimb” si sa cazi in resemnare.

Nu fa aceasta greseala. Biblia nu este un ghid de “auto-imbunatatire”. Ea este o oferta a puterii lui Dumnezeu si o chemare la lucrarea Lui transformatoare. “Din prisosul inimii vorbeste limba”. Lasa-L pe Dumnezeu sa-ti schimbe inima si vorbirea ta se va schimba de la sine.

(Vorbeam la Arad cu fratele Florian Guler si el se plingea cam asa: “Ce sa ma fac? Eu sint un om cu o vorbire mai aspra. Am incercat sa fiu altfel, dar nu pot vorbi duios ca altii. Nu ma vad in stare de asa ceva.” Duhul Domnului mi-a sugerat o intrebare si i-am spus: “Florine, cum ti-ai cucerit tu sotia ta in perioada prieteniei voastre? Cum vorbeai cu ea?” “Asta este o alta poveste”, mi-a spus el. “Acolo era o alta situatie”. Dupa ce ne-am gindit insa bine, ne-am dat seama ca nu era de loc vorba de “o alta situatie”. Dragostea este cel mai bun dascal din lume. Ne-am despartit rizind si el mi-a spus: “Cred ca mai este o speranta si pentru mine”. Astazi, Florian este unul dintre cei mai indragiti frati din citi cunosc eu. Traieste la Detroit si este presbiter al Bisericii. Cum este vorbirea lui? Poate ca la fel de grabita uneori, dar … mai intotdeauna plina de iubire. Zimbetul lui si privirea ochilor vorbesc de multe ori mai deslusit decit … limba.)

Iata citeva remarci pe care le-am putea tine impreuna minte:

“Unii cu limba prea ascutita si-au taiat singuri craca de sub picioare”.

“Fii cu mare atentie asupra limbii; se afla intr-un loc alunecos”.

“Daca nu pacatuieste cineva in vorbire, este un om desavirsit” (Iacov 3:2).

“Nu va vorbiti de rau unii pe altii”.

 

 

despre răbdare...

Răbdarea înseamnă a aştepta „ceasul lui Dumnezeu”
Răbdarea înseamnă a suferi fără a fi învins.
Răbdarea înseamnă a nu pierde ţinta din vedere şi a folosi fiecare ocazie pentru a te indrepta spre ţintă
Răbdarea înseamnă a sta înaintea lui Dumnezeu într-o aşteptare încordată
Răbdarea înseamnă hotărărea păstrată prin multe împotriviri.
Răbdarea înseamnă a nu violenta oameni, lucruri şi situaţi, a acţiona, fără a face compromisuri.
Răbdarea înseamnă a rămăne JOS, FĂRĂ A AJUNGE JOS.

Ştiu cine sunt!!!

Ştiu cine sunt...

 

Ştiu că sunt copilul lui Dumnezeu

Păcatele mi-au fost iertate

Am fost răscumpărat din robia păcatului

Am fost declarat liber de orice vină

Am fost împăcat cu Dumnezeu

Fac parte din familia lui Dumnezeu şi sunt moştenitor al tuturor lucrurilor care sunt spre binele meu suprem.

În mine locuieşte Duhul Sfânt şi m-a sigilat pentru Dumnezeu, Tatăl, până în ziua în care voi muri.

Numele meu a fost scris în cartea Vieţii Mielului şi casa mea este cerul.

Până va veni acea zi, trăiesc ca mărturie a harului şi bunătăţii lui Dumnezeu.

Sunt membrul trupului lui Christos

Trăiesc ca să îl înalţ pe Isus Christos.

Sunt omul care are misiunea de a împărtăşi evanghlia lui Isus Christos la cât mai mulţi oameni cu putinţă, cât de repede posibil, cât mai clar, cât se poate de irezistibil, prin puterea Duhului Sfânt spre gloria lui Dumnezeu.

Asta sunt eu!!!

Tu????

de Charles F. Stanley

 

Aparenţile inseala?!

 

Cum clasificam noi o persoană?

Te ai întrebat vreodată care sunt reperele după care te raportezi la oameni? După cum vorbeşti cu ei? După cum îi defaimezi? După  cum îi lauzi? După cum... poate continua prin multe intrebari...

Doresc în modul cel mai simplu să va prezint patru repere prin care fiecare „setăm” sau clasificăm persoanele din jurul nostru.

În priumul rand dăm o notă pozitivă sau negativă unei persoane prin ceea ce RECUNOAŞTEM la exterior. Sau prin unele REPERE. Impactul vizual are o influenta majora în efortul nostru de a clasifica o persoană. De aici este şi vorba „prima impresie contează”, deşi nu întotdeauna „prima impresie” este şi cea reală. Însă noi avem asteptări de la o persoană şi RECUNOAŞTEM o persoana după cum este îmbrăcat, după ce maşină are, după cum îi este îngrijit părul, după igiena personală, după locul (locurile) unde îl vedem cel mai des.

Un alt senzor după care ne ghidăm în clasificarea noastră asupra persoanelor este REPUTAŢIA acesteia. Această REPUTAŢIE vine de cele mai multe ori din gura altor persoane. Vorbele despre REPUTAŢIE pot fi bune sau mai puţin bune, pot fi adevarate sau neadevarate, pot fi de laudă sau defaimatoare. Aici trebuie ţinut cont de raportul celor două persoane, cel care vorbeşte şi cel despre care vorbeşte. Aceasta este o mare capcană... Însă putem descoperim o parte a REPUTAŢEI ce a lăsat-o în urmă acea persoană.

Al trei-lea indicator este din REALIZĂRILE persoanei respective. Aici deja clasificarea prinde un contur mult mai adânc,precum un sculptor la început lasă doar nişte zgârieturi pe lemn (sau alt material), apoi începe să se adâncească mai mult peste materialul în lucru. Tot aşa şi noi în viaţă catalogam persoanele din jurul nostru, mai întai prin expresia de  RECUNOAŞTERE, apoi prin REPUTAŢIA ce a lasat-o în urmă. Însă REALIZĂRILE atât pe plan marerial, pe plan spiritual cât şi emoţional încep să dea o notă pozitivă sau negativă. REALIZĂRILE trec dincolo de vorbe, sunt fapte concrete, sunt epistole vii. Ele vorbesc despre trecut, prezent şi chiar viitor.

Am ajuns în cele din urma la cel mai important mod de a clasifica o persoană, RELAŢIA/RELATIILE. Aici suntem implicaţi şi noi. Aceasta dă o greutate importantă clasificarii, pentru că personal, este latura umană, este una dintre cele mai sensibile. Aici suntem implicaţi atât noi cât şi cei care înconjoara persoana respectivă, după cum este şi vorba „spune-mi cu cine te aduni şi-ţi spun cine eşti”. O mică obiecţie, chiar dacă tine tot de clasificarea persoanei, fiecare dintre noi avem un temperament diferit. Prin acest mod putem cunoaşte dacă o persoană este introversă sau extroversă. RELAŢIA cu acea persoană finisează clasificarea. RELAŢIA poate fi adâncită, dar poate fi şi distrusă voluntarsau involuntar. Aici mai apare un pericol enorm pentru generaţia noastră, RELAŢIA VIRTUALA, aceasta este foarte periculoasă, pentru că în cele mai multe cazuri de parte cealaltă a liniei persoanele nu îşi arată adevărata faţă. Fiindcă suntem persoane umane avem nevoie să comunicăm, să simţim, să transmitem o emoţie. Fiindcă persoanele sunt alcătuite din suflet, duh şi trup. În RELAŢIA VIRTUALĂ în mare parte este implicată doar partea trupului. Sau chiar dacă partea sufletească este implicată ea este vaduvită de lipsa celuilalt. RELAŢIA cu cât se apropie ea împlică şi partea emoţională.

În cele din urmă am dori să ne întrebăm noi prin ce mod clasificam o persoană?

Unde crezi că ar trebui să lucrezi pentru ca cei din jurul tău să te clasifice diferit?

Ce ar trebui să schimbi pentru ca persoanele să te clasifice mai bine?

Cum crezi ca altii au ajuns să fie clasificaţi mai bine?

 

                                                                                                                                                                                                                          De Onofrei Emanuel 

un fapt care ne intristeaza si nici de cum nu ne bucura!!!!!

     In zilele acestea se tot discuta in toata lumea despre intorsatura pe care a luat-o istoria, in ceea ce priveste asa numita "gena" unei cartegorii din specia umana. Probabil ca v-ati dat seama ca in discutie este categoria de oameni care se declara atrasi de persoane de acelas sex. Suntem datori  sa ne expunem punctul de vedere in aceasta priviinta. Degenerarea  acestei categorii de barbati si femei, co-locatari cu noi  pe planeta tera, nu mi se pare nici pe departe rodul intamplarii, in acelasi timp nu cred ca e nici pe departe expresia acelei blestemate "gene", ci acest "datto di fatto" este da, o degenerare, dar aceasta este, fara teama de a gresi, rodul acceptarii "narodului" de satan in viata acestor indivizi. Cred si sustinem ca aceast fapt nu este un lucru normal, cum nu este normal nici acceptarea, sau legalizarea de catre unele "autoritati" numite democratice a acestei epidemii. Dumnezeul care ne-a creat a plamadit om si femeie, si unirea acestora, este binecuvantata de catre bunul Dumnezeu doar in cazul casatoriei. Intunecimea care i-si face loc, este expresia satanei, care face trimitere in istorie la evenimentul Sodoma si Gomora. Da, este inca un semn ca sfarsitul tuturor lucrurilor este aproape!     Noi crestinii, pe de o parte ne intristam mult de acest lucru, dar in acelas timp ne bucuram ca in sfarsit Domnul nostru, pe care-L asteptam da semne ca vine! 

Si acesta e un "mare semn"!

de Radu Hlibocianu

Un exemplu de viaţă

Se întâmplă ca de multe ori să nu îi mulţumim lui Dumnezeu îndeajuns de cum arătăm, de sănatatea pe care o avem sau alte lucruri asemănătoare. Dacă eşti nemulţumit nu face alt ceva decăt să te răzbuni pe Dumnezeu. Priveşte ascest video şi îţi vei da seama că poţi face mai mult şi poţi să Ii mulţumeşti lui Dumnezeu mai mult.

http://www.youtube.com/watch?v=88jTVqh1lo8

Galerie foto cutremur / pentru multi e ceva de ordinul trecutului, in schimb pentru noi e inca prezent!!!

Învierea Domnului Isus Hristos, esența cred inței creștine

un verset şi un gând in fiecare zi

Curs de pneumatologie

Mai curat decat diamantul

De acum sunt liber sa fac ce vreau, insa ceea ce schimba e „vreau”